Iarna pe Varatec

Vf. Varatec (1357m)
Odata cu prima nisnsoare am profitat si eu de ocazie si am ales sa fac o tura de iarna pe varful Varatec impreuna cu varul meu Marius F.
Ne-am deplasat cu masina din Baita (MM) , Baia Mare, Targu Lapus pana in localitatea Baiut de unde este accesul spre varful Varatec. Am avut noroc ca era o urma de ATV pe drumul de urcare si ne-am putut deplasa cu masina (de teren) pana intr-o zona miniera ,abandonata desigur. Localitatea Baiut este cunoscuta deasemenea ca fosta exploatare miniera. Acuma doar ruinele au ramas iar ocupatia de baza este exploatarea paduriilor.
Am lasat masina in acea zona si am luat-o pe jos pe un drum forestier destul de bun. Zapada era excelenta, putin inghetata si nu prea mare , aprox. 40cm. Peisajul oferit de natura a fost excelent pentru poze, copacii erau plinii de zapada, brazii erau supraincarcati deasemenea.
Am vazut si urme de urs chiar langa drum, o portiune de langa niste copaci fiind rascolita , probabil a cautat mancare. Oricum ma bucur ca nu ne-am intalnit cu Dansul.
De pe varf am putut admira un peisaj extraordinar, de apus de Soare, deoarece era partial innorat iar noi nu prea am calculat timpul necesar pentru urcare si coborare. Oricum eram dotati cu lanterne. Ma asteptam ca pe varf sa fie zapada mai mare , dar nu a fost decat cu vre-o 10 cm mai mare decat la poale.
Am facut cateva poze si un pic de pauza si ne-am intors spre masina, deoarece era cam tarziu. Si asa ne-a prins noaptea pe cand am ajuns la masina.
Este un varf frumos, pacat ca ii este stricat aspectul de vreo 5 stalpi de telefonie mobila. La N-E fata de varf se afla localitatea Botiza de unde se mai poate urca spre Varatec, Iar la S se poate observa localitatea Baiut.
Varful Varatec este o poiana imensa inconjurata de brazi inalti.
Cateva poze din zona si de pe varf.

                                             Exploatare miniera parasita

                                                Noi 2, Yo cu Marius

                                                   Brazi innzapeziti

                                          Mai multi brazi innzapeziti

                                            

                                          Apus de Soare

                                           Varful Varatec

                                            Vedere spre Botiza

Drumetie de 1 Decembrie

Tură din Baiţa (MM) , Luna (Negreşti SM) , Pietroasa şi iar în Băiţa.

GER, PLOAIE ,LAPOVIŢĂ ŞI NINSOARE, cam aşa a fost drumeţia pe care am făcut-o împreună cu marele montaniard Mircea.

Am pornit dimineaţa pe la 9h spre valea Limpedea. Era destul de rece , spre 0 grade C , nici nu ne-am gândit că nu o să ningă deoarece era şi înnorat. Totul a fost frumos , ne-am deplasat spre locaţia numită Lomaş, aproximativ 3 km din capătul satului Băiţa, de unde începe să urce un drum forestier alăturea cu valea Limpedea. Această vale are cam 6 km ,până pe hotar cu Negreşti Oaş(SM). O vale superb  de ...lungă (se exploatează pădurea). Noroc că a fost rece şi era un pic îngheţat noroiul pe această vale. După vre-o oră de mers pe jos , am ajuns pe hotar cu Negreştiul. Bătea vântul destul de bine maiales ca e la o altitudinde de vreo 700m. Aici defapt este o şa ,iar hotarul se află pe creasta dealului. Pe aici se merge de sărbătoarea Sfânta Maria la mănăstirea Bixad. De pe şa am luat-o la vale pe un pârâu ,deoarece drumul la spălat apa. În cele din urmă am ajuns şi la un drum mai bun , forestier desigur, pe care l-am şi urmat.

Din când în când se ivea câte o poieniţă , iar pe măsură ce coboream  tot mai mari poieni. Au ieşit nişte poze frumoase. Pot zice că este o vale frumoasă de mers chiar şi cu bicicleta la o tură.

Ce să vezi ,la un moment dat, o Pensiune, tocmai în "fundul" pădurii. A vrut şi respectivul să facă ceva dar nu prea ma impresionat. Am continuat până la cariera de piatră de pe valea Brada. Aici drumul se bifurcă . O parte o ia spre Luna Şes, iar cealaltă spre localitatea Luna. Noi spre Luna Şes am "virat-o", pe un drum în construcţie, cu digurii pe marginea văii şi betoane de parcă s-ar face ceva staţiune în zonă. S-au poate întradevăr ceva va fi. De aici a început să "pic pic" picure , desigur că nu ne-am prea stresat. Ei că pe când am ajuns la Luna Şes a început o ploaie de nu am ştiut pe unde să ne ascundem. Am găsit vre-o câţiva brazi în curte la vechea cabană Luna acuma părăsită ,sub care ne-am adăpostit , pentru a mânca ceva ce aveam prin ruxaci.

Foarte frumoase aceste locurii , cu poienii imense şi cabane în dezvoltare. Poate va fi ceva staţiune mai târziu.

După masă , am luat-o la deal spre vârful Pietroasa. Ploaia nici gând să se lase, ba mai tare ploua. Am luat perelinele şi dăi la deal. A început iar să bată vântul foarte puternic ,un sunet de parcă veanea trenul.

Am urmat marcajul turistic cu cruce albastră spre vârf pe o potecă. De pe potecă am luat-o iar pe un drum forestier , deoarece pe acolo  ne indica si maracajul , câteva serpentine şi iată-ne ajunşi iar pe poteca ce î-ţi dădea impresia că nu mai ai prea mult pănă pe vărf. Sau cel puţin aşa credeam noi. Nu ştiu din ce cauze a început să mă doară genunchiul , ceea ce pe mine niciodată nu ma durut. Asta a fost un chin mai greu decât ploaia şi lapoviţa ce cădea. De ce urcam tot mai tare bătea şi vântul. Pe urmă tot ce a mai lipsit a fost  CEAŢA, care n-a întărzait să apară . Am ajuns chiar sub vârful Pietroasa la vre-o 200m şi nu ne-am dat seama unde suntem din cauza ceţii. Aveam de toate, ceaţă , lapoviţă şi un pic de ninsoare, vânt şi pe deasupra mă durea genunchiul de abia păşeam. Se făcuse ora 15:30 şi deabea ajunsesem sub vârf. Până acasă mai era drum lung , aproape încă pe atâta cât am mers. De aici în colo nu mai era problemă deoarece cunoşteam traseul, coborând pe un drum forstier pe valea Paltinului în jos, ne-a sprins şi noaptea la un moment dat , aşa ca să le avem pe toate. Asta deja nu mai ara o problemă deoarece aveam lanterne.

Oricum a fost o tură de senzaţie cu de toate ca la munte. Chiar ziceam că aşa vreme urâtă nu am mai prins de mult prin pădure.

Poze de pe traseu:

                                             Cabanele de la Luna Şes

                                          Sub Vf. Pietroasa

Yo Dan

Mircea F.

Creasta Cocosului

Downhill Creasta Cocosului

    Intr-o dimineata de toamna am pornit spre un traseu nou, Creasta Cocosului. Asa cum ii spune si numele aceasta creasta este defapt o formatiune stancoasa numai buna de catarat, apartinand varfului Gutai (1443m). De la locuinta mea din localitatea Baita (MM) pe bicicleta spre orasul Tautii Magherausi , orasul Baia Mare , si spre orasul Baia Sprie (trei orase am traversat ,inchipuiti-va "(:" ). Din Baia Sprie am urmat drumul ce duce catre serpentinele de pe Gutinu si Sighetul Marmatiei (DN18). La un moment dat acest drum se bifurca cu drumul ce urca la statiunea Suior si Lacul Mogosa (statiuni de schi). Am urmat drumul prinipal , adica serpentinele.Urcarea sa dovedit a fi cam anevoioasa, parca nu se mai termina aceste serpentine, dar am si vazut cateva locuri frumoase. Este plin de tot felul de paraie si formatiuni stancoase dealungul traseului. Mai spre varful dealului , langa drum se afla mormantul lui Pintea Viteazul, cunoscut ca haiduc al acestor locurii. Sus in pasul Gutai am ajuns la Hanul lui Pintea, acesta fiind un fel de restaurant. Aici am luat o scurta pauza. De la Han am luat-o pe o poteca inspre Est ce ar fi trebuit sa ma duca la Creasta Cocosului daca eram mai atent. Dar fiindca era plin de mure , am tot mers si am tot mancat fara sa-mi dau seama ca am luat-o pe o poteca gresita. Dupa un timp mi-am dat seama deoarece nu mai gaseam marcajul turistic (dunga rosie) si m-am intors inapoi pana la bifurcatia cu aceasta poteca. Poteca ce am urmat-o pe urma era cat se poate de buna , fara urcare abrupta. La un moment dat am ajuns intr-o poiana numita Poiana Boului. Foarte frumoasa aceasta poiana si destul de mare, cateva hectare. La vale de unde eram tot in aceasta poiana se afla si un lac. Cred ca artificial deoarece se vad ruinele de la ceva uzina.
    Poteca ce o urmam ma ducea spre N-E catre padure. Nu ma bagat in padure ci doar am traversat pe la liziera acesteia pe un drum forestier. Dupa care am iesit intr-o alta poiana ce-mi prezenta o imagine superba asupa varfului Gutai si spre Creasta Cocosului. In scurt timp am ajuns chiar sub Creasta Cocosului. De aici urca o poteca special amenajata , cu balustrada de lemn si trepte de piatra. Din loc in loc se afla cate o placuta cu informatii despre zona respectiva, plante si animale. Urcarea am facut-o cu bicicleta in spinare pentru ca este destul de abrupta panta.
    La un moment dat am ajuns la un izvor care iese din imediata apropiere a Crestei . Aici se afla prinsa de o stanca o placuta dedicata amintirii catorva tineri decedati in avalansa.
   Am ajuns si sus pe Creasta Cocosului , de aici se deschide o priveliste superba spre Sighetul Marmatiei si satele imediat invecinate, spre Varful Mogosa, Vf. Ignis, si multe alte zone din jur.
   Sub Creasta se pot obserava doua ochiurii de apa asemanatoare unor lacurii glaciare. De la Creasta se poate ajunge usor la varful Gutai si Trei Apostoli.
   Dupa o scurta pauza de masa si de poze ,m-am echipat pentru coborare. Prima portiune , aprox.50m nu am putut cobora pe bicicleta deoarece sunt niste pietre foarte mari ("televizoare si combine audio") , de la izvor in jos am luat-o pe bicicleta. Aceasta este o coborare ce necesita tehnica avansata( nu recomand amatoriilor) , deoarece sunt foarte multe pietre si radacini ce te pot arunca de pe bicicleta. Coborarea am efectuat-o pe acelasi traseu pe unde am urcat. Dupa ce am iesit din padure , poteca ce am urmat-o era foarte buna si am putut sa-i dau "viteza" la bicicleta. Dupa putin timp am ajuns din nou la Hanul lui Pintea si am luat-o la vale pe serpentine. Am coborat de m-am saturat de "invartit" spre Baia Sprie- Baia Mare si din nou acasa in Baita.
    A fost o tura exceptionala , am avut vreme buna si peisaje de vis.
    Tin sa multumesc pe aceasta cale echipei de la Salvamont care a muncit zile intregi la amenajarea traseului spre Creasta Cocosului. A-ti facut o treaba excelanta. Pacat ca nu sunt sprijiniti acesti baieti asa cum s-ar cuvenii. S-ar putea amenaja multe alte locuri din acesti munti minunati.
Poze din zona:

                                          Mormantul lui Pintea Viteazul

                                           Hanul lui Pintea

                                           Vedere spre Creasta Cocosului

                                                Varful Gutai 1443m

                                          Creasta Cocosului

                                            Placute informative in doua limbii

                                          Creasta Cocosului

                                            Yo la Creasta

                                             My bike

Cross Mara

Cross country Mara
Aceasta a fost cea mai lunga tura de cross cu bicicleta peste dealuri, aproximativ 100km.
Am pornit din Baita(MM) la ora )07 h dimineata indreptandu-ma catre localitatea Ulmoasa pentru a taversa culmea spre poiana Plestioare.De dimineata se arata a fi vreme buna ,ceea ce si doream,eram bine echipat chiar pentru 2-3 zile ,de obicei asa ma duc ca nu se stie niciodata unde si cum ajungi.Nelipsitii bocanci,ruxacul,casca,genunchiere-cotiere,perelina si o adevarata trusa de scule sunt doar cateva din cele ce i-mi pun in ruxac.Harta si busola intotdeauna la o tura noua sunt nelipsite.
Urcarea pana pe culmea Ulmoasa a fost super Ok mai mult un fel de incalzire.De obicei este putin noroi dupa ce treci de ultimele case ,in rest doar panta abrupta, buna de Downhill.Intotdeauna i-mi iau apa din capatul Ulmoasei deoarece nu mai este posibilitate decat la Plestioare.
Dupa o scurta pauza pe culmea Ulmoasei ,de echipare, am luat-o in jos pe drumul forestier pana la Poiana  Plestioare.De aici am luat-o in sus prin poiana pana pe culmea dinspre localitatea Firiza,de aici se poate admira Barajul Firiza ,cel care alimenteaza cu apa Baia Mare.
Un pic de pauza si din nou downhill pe poteca catre barajul Firiza.Coborarea este frumoasa de dificultate medie cu cateva exceptii, caini ciobanilor care se iau dupa tine:) si o portiune sapata de apa,unde am si "virat-o" de pamant.Urmeaza imediat inainte de a ajunge pe Valea Romana o coborare printre pietre si noroi deoarece se trag lemne cu TAF-ul din zona.Am luat-o pe valea Romana in jos pana la drumul principal ce trece pe deasupra barajului ,si pe acesta in sus prin localitatea Firiza pana la intersectia cu drumul ce urca la statiunea Izvoare(statiune de iarna).Pana la Izvoare sunt cam 10km de urcat pe asfalt, un pic de plictiseala dar in acelasi timp poti admira valea Neagra si face poze frumoase.Pe valea Neagra se afla o cascada "imensa" de vreo 4-5m foarte frumoasa ,si urmeaza cateva serpentine inainte de a ajunge la statiunea Izvoare.
Statiunea Izvoare este un loc superb de practicat schiul amator dar si de iesit la o tura de drumetie in apropiere sau spre varful Ignis.Aceasta statiune este impanzita de o poiana enorma de cateva hectare numita Poiana Soarelui ,unde se poate admira si Mlastina lui Vlasinescu.
Odata ajuns aici a trebuit sa consult putin harta deoarece trebuia sa ma indrept pe un traseu necunoscut.Pe harta se vedea o vale ce oboara pana in localitatea Mara,ei pe aceasta vroiam sa o urmez.Zis si facut,am pornit la vale prin spatele cabanelor silvicultorilor pe un drum forestier destul de bun.
Dupa vreo 30 de minute de coborat am ajuns la barajul Runcu si Cheile Tatarului.Acest baraj este in constructie si este de o frumusete rara.Am putut vedea acolo intreaga vale deviata prin deal in amonte de baraj si un baraj imens cladit din piatra(vezi foto) intre 2 dealurii. Partea superioara a barajului este imens de plata,oricum o sa fie ceva superb cand va fi gata.
In stanga barajului (E) se afla cheiile Tatarului, formatiuni stancoase de o frumusete rara.Am facut cateva poze in zona si am luat-o direct peste baraj si pe raul Mara in jos pentru a-mi continua traseul.Dupa cateva minute am dat de o portiune de drum betonata pana aproape in localitatea Mara.
Drumul ce l-am urmat ma scos undeva vis a vis de scoala generala din Mara.A fost prima data cand am trecut dincolo de Gutinu,dar a meritat deoarece parca ma aflam intr-o alta lume, total diferita de Baia Mare,cu porti sculptate si case traditionale Maramuresene, un limbaj cu accent diferit,ceva nou oricum fata de ce stiam eu.M-am bucurat enorm ca am ajuns pana aici ,am facut cateva poze si am luat-o la deal pentru ca era tarziu si ma astepta o urcare destul de dificila, traversarea Gutinului.Acesta este dealul ce desparte Baia Sprie de Mara ,plin de serpentine aproximativ 30km.Am pornit incet spre varf inaintand de parca nu se mai termina drumul.Pentru mine mersul pe asfalt este cea mai plictisitoare parte.Am ajuns in cele din urma sus la Hanul lui Pintea unde am facut o scurta pauza.De aici a urmat o coborare pe serpentine de m-am saturat de invartit pana in Baia Sprie si deaici prin Baia Mare -Tautii Magherausi si din nou Baita spre casa.
A fost o tura frumoasa cu de toate ,am avut parte si de dealurii si de noroi si de asfalt cat cuprinde dar si de soare bland de toamna.
Am ajuns acasa seara pe la ora 20h destul de obosit,dar nu epuizat.A meritat.
Iata cateva poze din aceasta tura: